tinerețe fără bătrânețe

mi-au spus ca și cum la școlile lor cu garduri până la cer

sălile de anatomia patologică a sufletului mi-ar fi purtat numele
ca și cum printre copacii cu rădăcini până în iad
pe care ei îi vedeau la fel ca și mine
eu îi desenam ezitantă
ei îi interpretau tăcuți și mirați de asemănări
ca și cum tinerețea mea ar fi fost un tubercul malign
tu vei fi fericită prin argint

și eu mă gândeam că linia solului
trebuie să fie un fel de convalescență

știam că puțin sub ea
cerul și infernurile se împrietenesc