atât timp cât nu-mi rosteşti numele
orice tăcere aruncată cu praştia este aşteptată precum un
cadou dadaist
pentru copilul din orfelinatul de artă contemporană
atât timp cât nu-mi rosteşti numele
orice tranzacţie de fluide este aşteptată precum o felie
de lămâie
într-o cafea de dulcegării naive care flirtează agresiv
pentru bonul fiscal
atât timp cât nu-mi rosteşti numele
orice propunere către canapeaua oficială a funeraliilor
este aşteptată
precum sărutul dintre apa de canal şi filosoful urban al
mahalalei recent deratizate
simona, mi-a
părut bine să te cunosc
de la fonemele aleatorii ale identităţii mele?
simona nu mai aşteaptă
să tacă
să se îngălbenească
şi nici să spună m-d-a
în faţa fotografului care a adormit
exact când simona s-a descălţat de pantofii albi
şi a mers încet către
altă căsătorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu