eram introspecția
deodată s-au deschis umbrelele
celor care ne ascultau la radio
nu ne-au spus-o dar erau
deranjați
de emisia introspecției noastre
atunci am început cu branhiile
împreunate la piept
să chemăm respirația unui
dumnezeu-pește
așa cum pescărușii ne chemau pe
noi
după o vreme niciunul nu mai
tolera vreun pește
în vitrina răcită de suflul
unui sărut întrerupt
continuăm să ne iubim
imaginându-ne că monedele prin
care dumnezeul acvatic
ne schimbă oasele făcute ghem
în plămâni
plutesc pe fluviul
în care nu demult scriam
eram introspecția
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu