Ajungând la un cimitir și cum nu aveam dulciuri, timbre
sau
Creioane pentru colecționarii de ploaie. De când pe
umbrelele lor
Nu mai scria niciun nume, oricine s-ar gândi că
« După mine, potopul! » este numai
Orgoliul poetului: singur și neînțeles; scrie, bravează și
colecționează numai apologii de budoar.
Am cerut unui poet să mă conducă în audiență la biroul
groparului. Nu m-a mirat
Să aflu că și acesta devenise, inspirat și îngrozit de
atâtea umbrele necunoscute să
Scrie. Începuse bine: « Prefer viața în locul viitorilor
morți.
Despre ea voi vorbi! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu